Cuvânt pentru suflet Știri

Cuvânt pentru suflet! Nașterea Bisericii creștine – Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile

”Astăzi, așa cum se spune în minunatele cântări bisericești, s-a împlinit praznicul, s-a plinit mântuirea. Dumnezeu și Domnul Hristos a spus omului pentru ce este el în această lume. I-a dăruit toate mijloacele pentru mântuire, i-a dăruit toate mijloacele pentru îndumnezeire, i-a dăruit toate mijloacele pentru viața veșnică” (Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre veșnicie).

Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută ca o sărbătoare creştină, care se sărbătoreşte la 50 de zile după Paşti şi care se mai numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. În această zi întreaga comunitate creştină din lume sărbătoreşte pogorârea Duhului Sfânt şi naşterea bisericii.

Despre acest eveniment găsim scris în cartea ”Faptele Apostolilor” capitolul 2. Ca să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat în acea zi aş dori să vedem ce spune Domnul nostru Isus Hristos despre acest eveniment înainte de înălţarea Sa la cer.

După 40 de zile de la învierea Sa, Domnul nostru Isus Hristos, fiind împreună cu ucenicii Săi, le-a vorbit despre botezul cu Duhul Sfânt:

Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ”pe care”, le-a zis El, ”aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Fapte 1:4-5)

Apoi le spune cum se va manifesta prezenţa Duhului Sfânt în vieţile lor:

”Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. (Fapte 1:8-9)

În capitolul 2 din Faptele Apostolilor este descris evenimentul pogorârii Duhului Sfânt. Aceasta s-a întâmplat ”nu după multe zile” de la înălţarea la cer şi anume după 10 zile.

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. (Fapte 2:1-4)

Vedem că pogorârea Duhului Sfânt a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii, o sărbătoare evreiască instituită de Dumnezeu după ieşirea poporului Israel din robia Egiptului. Vreau să menţionez că după Legea lăsată de Dumnezeu prin Moise, toţi bărbaţii din poporul Israel trebuiau să sărbătorească această sărbătoare la Ierusalim. La Fapte 2:5 este scris că la Ierusalim se aflau atunci iudei cucernici (temători de Dumnezeu) veniţi din toate ţările care sunt sub cer (unde îi împrăştiase Dumnezeu din cauza neascultării părinţilor lor). Mirarea lor era că fiecare din ei, indiferent de ţara în care s-a născut, îi auzeau pe apostoli vorbind în limbile lor ”lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Fapte 2:11).

Nașterea Bisericii

La originea Bisericii creștine, înființată de Sfinții Apostoli după învățătura și puterea Mântuitorului, stă un fapt extraordinar: pogorârea Sfântului Duh asupra lor. După zece zile de la înălțarea Mântuitorului la ceruri, la sărbătoarea Cincizecimii, Apostolii se aflau cu toții împreună în același loc și asupra lor s-a pogorât puterea Duhului Sfânt în formă de ”limbi ca de foc, care au șezut pe fiecare dintre ei” (Fapte 2, 3) și le-a dăruit puteri și haruri supranaturale pentru îndeplinirea misiunii lor dumnezeiești în lume.

”Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2,4).

În urma acestui eveniment extraordinar, Sfântul Apostol Petru, plin de curaj și îndrăzneală, a ținut mulțimii de iudei și de prozeliți, adunați cu ocazia praznicului Cincizecimii la Ierusalim, o cuvântare înflăcărată, în care avem un tip de predică apostolică. El le-a binevestit că Isus Nazarineanul, cunoscut de ei prin puterile, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El, pe care ei L-au omorât, a înviat, s-a înălțat la ceruri și a împlinit făgăduința primită de la Tatăl de a revărsa asupra lor Duhul Sfânt (Fapte 2, 22-33).

Prin Isus Hristos s-au împlinit profețiile mesianice. Pe acesta, Dumnezeu L-a făcut ”Domn și Hristos” (Fapte 2, 36). Iar ei, auzind acestea, ”pătrunși la inimă”, s-au pocăit de păcatele lor și au primit botezul în ziua aceea ”ca la trei mii de suflete” (Fapte 2, 37 si 4, 31).

Astfel a luat ființă, la Ierusalim, prima comunitate creștină constituită din iudei și prozeliți din Palestina și din împrăștiere. Iar ei ”stăruiau în învățătura Apostolilor și în comuniune, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42).

Originea cuvântului Rusalii

În Biblie nu este folosit cuvântul ”Rusalii”. Rusaliile sunt o străveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, “Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi. La români, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi diamonice, tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare.

Se pare că Rusaliile se sărbătoreau la începutul verii, în aceeaşi perioadă când creştinii sărbătoreau Pogărârea Duhului Sfânt. Presupun că atunci când mulţi din strămoşii noştri s-au convertit la creştinism, ei au început să sărbătorească Pogorârea Duhului Sfânt, iar cu timpul aceste două sărbători s-au contopit, păstrând ambele denumiri: atât Pogorârea Duhului Sfânt, cât şi denumirea de Rusalii. Probabil de aici se trag şi unele obiceiuri nebiblice care însoţesc sărbătoarea de Rusalii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.