Cuvânt pentru suflet

Cuvânt pentru suflet. Familia pe placul Lui Dumnezeu

“Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (les. 20, 12)

Dumnezeu spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ieşirea 20, 12). E poruncă şi ţineţi seama de faptul că cele zece porunci ale lui Dumnezeu, după Sfântul Chiril al Alexandriei, sunt împărţite aşa: primele privesc raportul dintre om şi Dumnezeu, a cincea priveşte raportul dintre părinţi şi copii, iar celelalte privesc raportul între oameni şi oameni.

Dumnezeu ne îndeamnă să ne cinstim tatăl și mama. El prețuiește cinstirea părinților suficient de mult încât să o includă în Cele zece porunci (Exodul 20.12) și din nou în Noul Testament: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. «Să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință – «ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.»” (Efeseni 6.1-3). Cinstirea părinților este singura poruncă din Scriptură care promite ca răsplată o viață lungă. Cei care își cinstesc părinții sunt binecuvântați (Ieremia 35.18-19). În contrast cu ei, cei cu o „minte blestemată” și cei fără evlavie din zilele din urmă sunt caracterizați de neascultare de părinți (Romani 1.30, 2 Timotei 3.2).

În mod evident, ni se poruncește să ne cinstim părinții, dar cum? Trebuie să-i cinstim atât cu faptele, cât și cu atitudinea (Marcu 7.6). Trebuie să le onorăm atât dorințele exprimate, cât și pe cele neexprimate. „Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea” (Proverbele 13.1). În Matei 15.3-9, Isus le reamintește fariseilor porunca lui Dumnezeu să-și cinstească tatăl și mama. Ei ascultau de litera Legii, dar își adăugaseră propriile tradiții, care în esență desființaseră Legea. În timp ce-și onoraseră părinții cu gura, faptele lor au dovedit adevăratul lor motiv. Cinstirea este mai mult decât o slujbă adusă cu buzele. Cuvântul „cinstire” din acest pasaj este un verb și, prin urmare, solicită o acțiune corespunzătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.