Cuvânt pentru suflet Știri

Cuvânt pentru suflet – ”Iubirea niciodată nu se trece”

Din anii care au trecut, păstrați cu recunoștință tot ce-a fost mai bun în lădița cu nestemate a inimilor voastre, iar încercărilor pe care le-ați întâmpinat permiteți-le să vă facă mai înțelepți, să vă dea curaj și încredere în propriile forțe.

Există ceva asupra căruia timpul nu are putere, inima omului. Toate celelalte se istovesc, se uzează: puterea ne trădează, capacităţile spirituale se diminuează, memoria slăbeşte. Inima însă, rămâne tânără, ea nu-şi poate pierde niciodată capacitatea de a iubi.

”Iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.” (I Corinteni 13, 8)

Apropierea Anului Nou ne poartă de obicei gândul către timpul scurt pe care îl avem pentru a trăi: iată, a mai trecut un an și așa vor mai trece și alții, ne duce gândul către scurtimea a tot ce este pământesc. Cred totuşi că acest moment al anului ar trebui să ne aducă aminte de ceea ce ”niciodată nu se trece”, iubirea.

Când anii se scurg unul după altul în eternitate, nu-mi pare rău de ceea ce ia cu sine anul care se încheie, mă mir mai degrabă de ceea ce lasă acesta în urmă. O asemenea senzaţie va fi avut şi Apostolul Pavel. El considera ceva firesc ca profeţiile să piară, limbile să înceteze, ştiinţa să piară şi ea, dar este bucuros să constate că ”iubirea niciodată nu se trece”, afirmaţia sa căpătând un accent triumfător.

Şi noi, încheind acest an, să încercăm să ne amintim dacă şi în ce fel am devenit mai bogaţi sufleteşte pe durata lui, nu pentru un răstimp, ci pentru totdeauna.

Inima este capabilă să rămână larg deschisă pentru tot ce este înălţător şi frumos, vibrează la fiecare bucurie sau necaz, la fiecare emoție sau durere. Inima omului este ca un arbore, care nu se îndoaie în furtună sau pe vreme rea, ci rămâne verde, sloboade frunze şi flori chiar şi în gerul iernii.

Înveșmântați încă în mantia luminoasă a sărbătorilor, în aceste momente de început de an, ne mai îngăduim (unii mai mult, alții mai puțin) să credem în miracol, în schimbare, în mai bine. Apoi, când iureșul cotidian ne fură din nou tihna așezării în sine, uităm de tot ce ne-am promis și ne lăsăm adesea pradă rutinei, banalului sau plafonării.

Colbul grijilor mărunte se așterne iar și iar peste visele noastre și ne abandonăm din nou speranțele în brațele înghețate ale unei amânări perpetue. Astfel se întâmplă că de multe ori ne lăsăm visele să se stingă precum frumoasele artificii care luminează cerul în noapte dintre ani.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viată veșnică.” (Ioan, 3:16)

Veşnica iubire a lui Dumnezeu, care a făcut să apară pe cer curcubeul după potop, nu s-a schimbat, a fost şi a rămas aceeaşi. Ochiul Dumnezeului iubirii nu s-a împăienjenit, puterea Lui nu a slăbit: ”cerul şi pământul vor dispărea, dar iubirea va rămâne în veci”.

Ioan 3:16

Documentație:
– Psihoterapeut, Daniela Găitănaru;
– Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.