Cuvânt pentru suflet Știri

Cuvânt pentru suflet – ”În Iordan, botezându-te tu Doamne…”

În prima săptămână a lunii ianuarie se încheie șirul sărbătorilor de iarnă. Ea începe cu Sfântul Vasile cel Mare (sau Anul Nou civil), la 1 ianuarie, apoi se încheie cu Botezul Domnului (sau Boboteaza) și Sfântul Ioan Botezătorul, în 6/7 ianuarie.

În fiecare an la data de 6 ianuarie prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de ”Epifanie” sau ”Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă ”arătare”, ”descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.

Aghiasma Mare

Începând cu 2 Ianuarie până în 5 Ianuarie este perioada ”umblatului preotului cu botezul”, ”cu crucea” sau ”cu Iordanul”. În zilele premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului, preoții merg pe la casele oamenilor pentru a le sfinți, stropind cu apă sfințită și binecuvântând pe toți cei ai casei, lucrurile pe care aceștia le folosesc și curțile lor.

La fiecare casă, toți membrii familiei, îmbrăcați în haine de sărbătoare, așteaptă sosirea preotului. Acesta, trecând pragul casei, fiind așteptat cu ușa larg deschisă, purtând în mana dreaptă crucea de lemn, cântă: ”În Iordan, botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat”. Cu buchetul de busoic, înmuiat în vasul cu aghiasmă pe care îl poartă cu el, preotul stropește binecuvântând. După capul familiei, la rând, toți cei ai casei se închină sărutând crucea din mâna preotului, care-i ”aghezmuiește”, stropindu-i cu buchetul de busuioc pe creștet. Apoi preotul sfințește încăperile casei cu busuiocul înmuiat în apa sfințită.

Aghiasma Mare

Acesta este unul din cele mai vechi obiceiuri creștinești și face parte din bogăția de datini și tradiții bisericești ce însoțesc marile sărbători creștine, atunci când se deschid cerurile. Preotul sfătuiește toți credincioșii cât de important este să primim așa cum se cuvinte această sfințire a caselor și, în fond, a noastră personal. Este unul dintre rarele momente când avem toți posibilitatea să primim pe Isus Hristos în casele noastre.

Această sărbătoare presupune mai multe obiceiuri. De pildă, o datină foarte veche spune că, după plecarea preotului, copiii, cu lumânarea aprinsă, trebuie să înconjoare casa, gospodăria şi grajdurile pentru a fi ocrotite împotriva fulgerelor, a morţii năpraznice, precum şi a altor necazuri. Tot această superstiţie spune că lumânarea trebuie păstrată în casă, pentru a fi reaprinsă în caz de pericole şi necazuri mari în cursul anului care urmează.

Tradiții de Bobotează

Aruncarea crucii în apă de Bobotează este un alt obicei străvechi care se păstrează atât în sate, cât și în orașe. După încheierea slujbei din ziua Botezului Domnului, oamenii pornesc în procesiune, împreună cu preotul către o apă curgătoare. Preotul, sau arhiereul, aruncă o cruce în apă, iar tinerii se scufundă pentru recuperarea ei. Se spune că aruncarea și recuperarea crucii din apă la sărbătoarea Botezului Domnului, simbolizează intrarea și ieșirea lui Hristos din apa Iordanului. Iar întrecerea tinerilor în a scoate cât mai repede crucea din apă are ca temei faptul că Hristos a ieșit de ”îndată” din apă (pentru că El nu avea păcate, nu avea ce să mărturisească și de aceea nu trebuia să rămână mai mult timp în Iordan).

Sfântul Ioan Botezătorul

La 7 ianuarie, a doua zi după Sfânta şi dumnezeiasca Arătare (Botezul Domnului), Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului.

”Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.” (Ioan 1, 15, 25-28)

Iordan – Betabara

De asemenea, nu trebuie să uităm nici faptul că, în unele părți ale Moldovei, precum și la frații de peste Prut, urmează Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi, fiind sărbătorit pe data de 7 ianuarie. Calendarul Iulian, sau pe stil vechi, este decalat cu 13 zile față de calendarul Gregorian (oficial, Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924). Crăciunul pe 7 ianuarie este sărbătorit de Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucraineană şi calendariştii vechi greci care continuă să se folosească de calendarul iulian pentru datele fixe.

Documentație: Creștin Ortodox (RO), Timpul (MD), Doxologia (RO)
Imagini și iconografie: Basilica (RO), Doxologia (RO), Creștin Ortodox (RO)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.