Cuvânt pentru suflet Știri

Mica Unire – Moş Ion Roată, ţăranul intrat în istorie

Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. La 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în anul 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări românești. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul ”Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu să propună, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și în Țara Românească, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Moş Ion Roată, ţăranul intrat în istorie

Moş Ion Roată, ţăranul intrat în istorie şi făcut personaj de poveste de Ion Creangă, a existat în realitate şi a fost deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei, susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare. Ion Roată din Putna nu era, de fapt, un moş, ci un bărbat în toată puterea, în vârstă de 50 de ani, întreprinzător şi curajos.

Moş Ion Roată este un nume asociat de români cu Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi scriitorul Ion Creangă. Ţăranul Ion Roată a jucat un rol important în înfăptuirea Unirii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind ales deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei. Inspirat de povestea lui, Ion Creangă l-a făcut personaj în povestirea care îi poartă numele ”Moş Ion Roată”.

Ion Roată s-a născut în anul 1806 în comuna Câmpuri din fostul judeţ Putna. A venit pe lume într-o familie de ţărani muncitori, clăcaşi pe moşia boierului din sat. Deşi n-a avut parte de şcoală şi nu ştia nici măcar să scrie, Ion Roată s-a dovedit cel mai potrivit pentru a-şi reprezenta semenii şi interesele lor. Era cinsitit, avea mintea ageră şi nu se sfia să le spună boierilor verde-n faţă care îi este părerea. Aşa a ajuns să fie ales reprezentant al clăcaşilor. La alegerile din 1857 a fost ales, cu unanimitate de voturi, deputat al judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei.

Scopul său a fost de a face auzită vocea vrâncenilor care doreau Unirea, înlăturarea ”boierismului” şi împroprietărirea. Lucrările Divanului Ad-hoc au durat trei luni, timp în care ţăranul din Putna a dovedit că nu este cu nimic mai prejos de ceilalţi aleşi şcoliţi:

”Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe ţăranul Ion Roată.

A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului şi a pledat pentru scopurile celor pe care îi reprezenta. Mihail Kogălniceanu îl aminteşte pe ţăranul din Putna ca participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor:

“Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat…propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: “Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!”.

Din cauza atitudinii sale ostile împotriva boierimii a căzut în dizgraţia autorităţilor. A fost considerat “stricător al ordinei publice” şi a fost arestat la Iaşi. A fost eliberat ”pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”. S-a dispus a fi “îndeaproape supravegheat poliţieneşte ca asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, la întâmplare de cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, va fi arestat”. Eliberarea sa se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului.

Persecutat de autorităţi şi hulit de boieri, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal dar a activat în continuare ca militant pentru respectarea legilor lui Cuza şi a drepturilor ţăranilor. A fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea ţăranilor şi a participat personal la împărţirea loturilor de pământ.

După proclamarea Independenţei României, la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, ministrul de interne şi externe, Ion Roată a fost decorat cu Ordinul “Steaua României”, drept răsplată pentru contribuţia pe care a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor.

În ciuda importanţei activităţii sale, recunoscute de mai marii ţării, Ion Roată a murit sărac, în satul său natal. Cu doi ani înainte de moartea sa, prefectul de Putna îi scria o scrisoare lui Kogălniceanu în care amintea că Ion Roată a ajuns în sapă de lemn şi are nevoie de ajutor. Ion Roată a murit în 1882, la 76 de ani, fiind înmormântat în Gura Văii.

Documentație: foaienationala.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.