Cuvânt pentru suflet Știri

Conflictul dintre generații – din perspectiva tinerilor

”Vrem să fim înțeleși și, vă rog, nu ne judecați, suntem mult mai sensibili decât părem în fața voastră!”  Conflictul dintre generații a fost, este și va fi o problemă majoră. Dar cum este acest conflict astăzi, în zilele noastre, din perspectiva copiilor?

Și noi părinții am fost tineri, am făcut o grămadă de greșeli, am vrut libertate, am avut copilărie și adolescență tumultuoasă, copiii noștri merită ceva mai bun dar, de fapt, nu tot timpul reușim. În primul rând un părinte, oricare ar fi el, trebuie să fie prietenul copilului lui și apoi să aibă rolul de părinte, să încerce să fie informat despre ceea ce vor copiii, să încerce să nu-i streseze prea tare în cazul în care nu reușesc ceva în drumul lor de la copilărie, prin adolescență, la maturitate.

O tânără din Bacău a realizat un proiect interesant în care adună câteva gânduri lansate cu ajutorul mai multor tineri, în speranța că vor fi auziți de părinții care nu și-au pus niciodată întrebarea: oare ce vreau tinerii în ziua de azi? ”Dacă ești părinte, citește cu atenție rândurile următoare, poate mi-a scris și copilul tău”, ne spune tânăra Adelina Berea, pe site-ul zvelt.ro:

  • Când plâng, ia-mă în brațe. Totul e și mai greu când îmi spui să mă opresc sau mă ignori.
  • Aș vrea să fiți mândri de mine.
  • Apreciați-mă mai mult pentru ceea ce sunt.
  • Nu sunt doar un copil care crede că orice zboară se mănâncă. Am propria valoare, propria gândire și aceasta merită respectată.
  • Crede-mă când îți spun că te respect din toate punctele de vedere.
  • Mă doare și pe mine foarte tare când iau o notă mică sau fac ceva greșit, pentru că știu cât de mult v-am dezamăgit și cât v-ați chinuit cu mine.
  • Nu merit să mă cerți mereu.
  • Mulțumesc că ne-ai ținut aproape, indiferent de situație.
  • Când îmi spuneți că sunt bună și frumoasă așa cum sunt, nu mă ajută, mă face să mă simt și mai prost.
  • Urăsc să ne certăm, nu ai vrea să ne înțelegem?
  • Aș vrea să fiu mai deschisă cu tine dar, de fiecare dată când o fac, mă judeci.
  • Mi-aș dori să mă ascultați până la capăt când am ceva de spus.
  • Îmi cer scuze că nu sunt copilul pe care ți l-ai dorit și că te dezamăgesc mereu.
  • Aș vrea să vă spun că sunt gay, dar îmi este frică de părerile voastre homofobe.
  • Mă doare de fiecare dată când îmi spui că nu sunt educat doar pentru că fac lucruri normale, dar pentru tine, neobișnuite.
  • Vă urăsc.
  • Aș vrea să nu te mai gândești atât de mult la tine și să nu mai faci pe victima, sufăr și eu.
  • Încearcă să mă înțelegi, și eu încerc.
  • Nu mă judeca pentru emoțiile mele.
  • Îmi pare rău că m-am purtat extraordinar de urât cu tine și că nu am fost o fiică exemplară.
  • Chiar mulțumesc mamă, pentru tot, dar am crescut și nu voi sta pe veci cu tine. Nu voi fi pe veci un copil.
  • Tată, nu am nevoie de banii tăi. Am nevoie de prezența ta.
  • E ciudat că vă numiți părinți dacă mă cresc singură.
  • Din cauza voastră îmi pierd toți prietenii.
  • Chiar dacă nu v-o spun des: vă iubesc.
  • Nu mai fiți așa stresanți când e vorba de școală și de viitor.
  • Când nu am chef să ies undeva, dau vina pe voi ca nu mă lăsați.
  • Nu mă compara cu alții și nu-mi spune că trăiesc prea bine. Nu mă face mai bună la școală.
  • Nu mă mai judeca când îți spun că îmi este frică de viitor sau când îți spun ca nu voi reuși.
  • Tată, te iubesc.
  • Acum aveți putere de decizie asupra mea; puteți să mă obligați să nu port anumite haine sau să fiu așa cum vreți voi, mă puteți obliga să merg la biserică. Dar, când o să plec de acasă, n-o să mă mai recunoașteți la cât o să mă schimb. O să fac exact cum consider eu că e bine, dacă e să dau cu capul și să mă doară, aia e, măcar o să fiu împlinită.
  • Mamă, ți-am spart telefonul și am dat vina pe fratele mai mic.
  • Cândva, am băut atât de mult încât puteam să îmbăt pe cineva doar simțindu-mi respirația. Totuși, niciodată nu am ajuns beat acasă.
  • Ați vrea să fim prieteni?
  • Aproape rămân corigent la biologie.
  • Mamă, scuze pentru că nu-ți spun niciodată când ies seara dar nu vreau să te îngrijorezi.
  • Îmi pare rău că sunt sensibilă și ușor de rănit.
  • Aș vrea să fiu ascultată.
  • Aș vrea să învățați să fiți voi fericiți înainte de toate, pentru că fericirea nu se cumpără cu bani sau alte lucruri, e neprețuită și se găsește la un colț de stradă, într-o mână întinsă, în doi ochi, într-o floare… în lucruri mici, pe care nu le observăm, dar contează enorm.
  • Aș vrea să admiteți când greșiți, promit că nu vă judec.
  • Îmi pare rău că nu vă pot răsplăti pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine.
  • Îmi este foarte greu să mă deschid în fața voastră pentru că mi-e teamă de ceea ce crezi si cum ai putea reacționa. Prefer să rămână totul în mine și să mă prefac că nu am nimic.
  • Nu mă mai compara cu alții.
  • Nu-mi mai trimite atât de multe mesaje, pot să-mi port și singură de grijă.
  • Vreau afecțiune și înțelegere, nu răutate.
  • Nu mai dați vina pe mine pentru orice, nici voi nu sunteți perfecți.
  • P.S.: Vă aud fiecare ceartă.

În concluzie, ce vor?

”Vrem să fim înțeleși și, vă rog, nu ne judecați, suntem mult mai sensibili decât părem în fața voastră!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.