Cuvânt pentru suflet Știri

Boboteaza şi ziua Sfântului Ioan, sfârşitul sărbătorilor de iarnă

Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea creștină din 6 ianuarie cunoscută şi sub denumirile „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos. Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească faptele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică. Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare.

Boboteaza sau Botezul Domnului

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Boboteaza, sau Botezul Domnului, fiind cea de-a doua sărbătoare importantă de la începutul de an calendaristic. Sărbătoarea de astăzi este cunoscută popular drept Bobotează, sau Botezul Domnului, însă puţin creştini conştientizează şi implicaţiile profund teologice ale aceste sărbători.

Botezul Mântuitorului în Iordan poartă denumirea şi de „Epifanie“, sau „Teofanie“, fiind unul dintre puţinele momente scripturistice în care Sfânta Treime s-a descoperit. Mai exact, conform scrierilor biblice, în momentul în care Iisus a fost botezat, cerurile s-au deschis, iar Sfântul Duh S-a coborat în chip de porumbel, iar Dumnezeu Tatăl a mărturisit că „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!“ (Matei 3, 17). Mai mult, pe lângă unul dintre puţinele momente în care Sfânta Treime s-a descoperit, acesta este, conform Sfintei Scripturi, şi primul moment menţionat de evanghelişti în care Iisus şi-a arătat partea divină, pe lângă momentele de la Templu, la vârsta de 12 ani.

Prin Botez a fost readus Sfântul Duh în creaţie, prin căderea omului în păcat acesta nemaifiind „lucrător“. Astfel, acesta este „momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorate pentru om şi pentru întreaga creaţie“. Pe lângă înţelesurile profunde ale sărbătorii de astăzi, momentul Botezului Domnului reprezintă şi temeiul Tainei Botezului, prin care, conform credinţelor creştine, omul scapă de păcatul originar, al neascultării omului de Dumnezeu.

Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului

În pustiul Iordanului îşi începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învăţătura sa, acesta ajunsese să uimească şi să atragă mulţi oameni. Deşi învăţăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe faţă şi să le reamintească permanent oamenilor că „s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut şi l-a arătat mulţimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toţi cei patru evanghelişti.

Matei ne relatează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a spus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Iisus că aşa se cuvine acesta a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.

Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie

Boboteaza a fost sărbătorită multă vreme împreună cu Crăciunul pe 6 ianuarie (lucru rămas până astăzi în practica Bisericii Ortodoxe Ruse, a Bisericii Armene şi a celorlalte biserici necalcedoniene)

Iniţial, în Răsărit, Boboteaza era sărbătorită pe 6 ianuarie, împreună cu Naşterea Domnului. Din secolul al IV-lea a fost adoptată şi în Biserica apuseană, fiind cunoscută şi ca „Sărbătoarea celor trei magi”. Tot atunci au fost despărţite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, ca în Apus, şi 6 ianuarie, pentru Bobotează.

Conform calendarului Iulian, sau „pe stil vechi“ cum mai este cunoscut, astăzi este ajunul Crăciunului. Pentru creştinii care folosesc Calendarul iulian, adică cei din Patriarhia Ierusalimului, din Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi“, astăzi este ajunul Crăciunului.

Calendarul „pe stil vechi“ este decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial, la care Biserica Ortodoxă Română a trecut la 1 octombrie 1924. Calendarul „nou“ sau gregorian a fost adoptat la 24 februarie 1582 de papa Grigorie al XIII-lea. Hotărârea Bisericii Ortodoxe de a trece la acest calendar a fost luată în anul 1923, la un congres ţinut la Constantinopol, când majoritatea Bisericilor Ortodoxe au adoptat acest calendar, însă, totodată, s-a hotărât ca data Paştelui să se calculeze pe baza calendarului iulian, în care echinocţiul de primavără are loc cu 13 zile mai târziu, de aici şi neconcordanţa cu Paştele Bisericii Catolice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.